iubind diavolul

Un fic facut de mine si de varmea ^^..sper sa va placa
1. Trecerea dintre viata si moarte - suferinta celorlalti

" Mi te inchipui plina de sange… mi te inchipui ingrozita. Iti vad chipul mai mereu… fata alba asemenea unui inger dar care ascunde un adevarat diavol. Ochii tai de un albastru orbitor de stralucitor imi apar in vis si in viata mea lipsita de bucurie. Dincolo de trupul tau perfect se ascunde un suflet, un suflet pierdut in adancurile intunericului iar dincolo de acest suflet singuratic se asunde o minte iscusita si a naibii de diabolica. Foarte diabolica incat ar fi in stare sa ucida cu sange rece pentru as atinge scopul. Asta esti! O papusa vie cu sufletul gol. Trupul nascut din pamant se va intoarce curand tot acolo. Oasele tale albe se vor sfarama si vor deveni una cu nisipul ce se ascunde in colturile iadului iar carnea ta va putrezii si va ajunge in namolul sufletului tau. Dar ramane sufletul… care pentru un scurt timp va rataci pe taramurile lumii mele pana cand te voi lua sub aripa mea protectoare. Si nu ai de ce sa te temi pentru ca eu sunt cel care iti va reda viata de dinainte, pentru ca tu esti cea care m-a facut sa simt pentru prima data dupa mult timp zambetul pe buzele subtiri, rosiatice, conturate cu negrul mintii mele. Iti voi reda frumuseata si dintr-o moarta te voi face o fiinta vie. O a doua sansa la viata. Si daca cel care ti-a dat viata ti-a luat-o… eu ti-o voi da inapoi pentru ca tu esti singura care merita asta. De ce sa te tin prizoniera in custile de fier reci deasupra unor vulcani fierbinti cand tu nu meriti asta? Vei avea foarte curand adevarata libertate… ingerul meu demonic. "

Cerul isi varsa lacrimile acre peste lumea aceasta pacatoasa. Acoperea fiecare raza de lumina de pe chipurile persoanelor apropiate ei. Odata cu zambetul dulce, cristalin al tinerei… soarele se ascunse sub norii plumburii si incarcati de o perdea de apa ce se revarsa in scurt timp.
Timp… trecuse prea repede iar ea nu merita asta. Era mult prea devreme pentru o fiinta angelica sa ajunga pe tamurile mortii. Si mult prea dureros. Oare cata durere sufleteasca si trupeasca avea sa simta? Mult prea multa. Carnea arsa, ranile sufletului si cele ale trupului... Ca un cutit care ti se infige in inima. O moarte dureroasa si lenta. Doar speranta ramane ca locul unde se va duce sa fie cu adevarat un taram potrivit pentru ea.
Si asta pe vecie? Pe vecie sa cutremuri carari desarte intr-un loc unde focul negru arde tot timpul si unde se incoloceste in jurul tau? E greu sa cauti o speranta de lumina intr-un asemenea lacas.

Pentru ea moartea e o noua viata…

*

Apa se scurgea incetisor de la teava din baie pe jos, pe gresia alba imprimata cu sange. Oglinda se aburise. Ticaiturile scurgerii apei devenisera enervante. Era singurul lucru care mai rupea tacerea de mormant. In camera alaturata se simtea tensiunea. Cele doua persoane, respectiv adolescenti, stateau ca pe ace.

- Inchide-o dracului o data! tipa tanara roscata pierzandu-si rabdarea.

Dar furia sa nu fu chiar atat de puternica incat sa il faca pe tanarul brunet sa se miste sau sa schiteze o miscare. Statea fix pe patul rosu cu privirea atintita in podea si cu o tigara in mana. Scrumul ei ajungea pe jos si se stingea rapid. O metoda de a muri lent in care fumul iti intra in plamai si ti distruge pana cand iti va taia rasuflarea.

- E stricata, se auzi vocea infundata a lui. Nenorocita aia nu s-a interesat sa il repare.
- Poate… sau nu a avut timp, i-o intoarse roscata absorbindu-l din priviri.

El nu raspunse. Era prea ocupat cu gandurile sale.
Tigarea cazu pe parchet si se stinse repede din cauza frigului ce intra pe ferestrele sparte. Nici ale anu erau intregi. Intreaga incapere era scoasa dintr-un film de groaza in care nu se putea dormi sau macar sta. Si totusi, aici locuise cineva. O tanara...
Degetele brunetului devenisera sheletice. Isi ridica fata si o privi pe tanara ce statea rezemata de perete cu cateva lacrimi pe obrajii rumeniti. Chipul lui era alb asemenea unui mort. Ochii de un verde stralucitor isi pierdusera scanteia. Focul lor se stinsera si privirea sa deveni mai intunecata decat negrul parului. Avea cearcane si nici nu era de mirare. Nu dormise de la mormantarea surorii sale. Imbracamintea ii era simpla, o bluza si o pereche de blugi negrii. Se potrivea starii sale in acest moment. Parea foarte deprimat dar dincolo de aceasta fatada se ascundea o adevarata furtuna.
Se ridica repede. In fata ochilor vedea chipul angelic al rudei sale de sange pentru care acum simtea o ura mai mare decat atunci cand trupul de papusa avea viata. In minte i se invarteau imagini cu amintiri. Cu ea, cu el… cu inmormantarea ei si cu momentele nefericite din viata sa. Caluselul de amintiri nu se oprea. Mergea din ce in ce mai repede si nu avea de gand sa se opreasca!

- Chris, sopti iubita lui. Stii bine ca nu merita asta. Cum poti crede ca insusi sora ta e in stare de a face o asemenea fapta?
- Pentru ca asa a fost mereu, inca de la nastere. De multe ori m-am intrebat daca chiar e ea sau doar o papusa din oase si carne a carui suflet este controlat de diavol…

Anne isi duse mana la gura. Si ea era palida si arata mai rau decat iubitul sau. Cateva lacrimi ii aparusera in coltul ochilor numai ca apoi sa se strecoare in jos pe obraji si in coltul gurii. Buzele erau vinetii la fel ca mainile. Ochii caprui erau intristati si chipul o data vesel era umbrit de suferinta mortii grele. Prea repede. Ea nu merita sa poarte haine negre, nu merita sa tina doliu pentru ca pur si simplu era prea gingasa si ii intunecat chipul si mai mult asa. Se vedea ca tinuse la ea asemenea unei surori. Si nu putea sa credea ca sora lui Chris era in stare sa faca asa ceva…